Cerul si Tu, da, TU!

Posted: 28/10/2011 in Uncategorized

Desi unora li se pare ciudat si o simpla forma de a spune ceva inteligent, cu fiecare zi trecuta ne transformam in alt om. Ma uitam adineauri la penultima postare, o citeam si pe masura ce o citeam, nu ma recunosteam ca fiind eu cea care a scris opiniile alea atat de colocvial si pueril argumentate. Probabil m-am mai maturizat intre timp…

La sfarsitul fiecarei zile am invatat sa trag o linie imaginara si sa-mi notez – tot imaginar, desigur – ce am invatat nou in acea zi in ceea ce priveste relatiile interpersonale, profesionale, umane- in esenta (sau nu?!).

Ce am invatat in ultimul timp? Ca uratenia firii umane nu are limite, ca suntem hidosi de urati, dar nu din punct de vedere fizic. Ca ne pierdem in fuga asta lumeasca dupa bani, tot mai multi bani si uitam sa Traim. De ce uitam oare atat de repede un lucru atat de simplu: plecam doar cu amintirile de aici. Cand a fost ultima oara cand ai admirat cerul pana ai uitat de fiinta ta? Cand ai incercat ultima oara sa-i faci fericiti pe cei din jurul tau? De cele mai multe ori, oamenii au nevoie de lucruri care nu se cumpara pentru a fi fericiti…

Ne place sa alergam dupa Noi Insine in permanenta ca dupa un tren care a plecat de fapt cu o zi inainte, in speranta ca-l vom prinde in statia urmatoare… Sa fie oare acesta unul dintre farmecele vietii?…

Anunțuri

Ajutoooorrr!

Posted: 06/06/2011 in Uncategorized

Buna tuturor!

Nu am mai scris nimic de atata timp incat aproape ca nici nu mai stiu cum se posteaza ceva nou. Motivul o sa-l intelegeti in cele ce urmeaza.

Am nevoie de ajutorul vostru: ajutati-ma sa termin masterul completand chestionarul de la link-ul urmator. Am cronometrat si dureaza maximum 3 minute.

http://freeonlinesurveys.com/rendersurvey.asp?sid=yx9gg254scorch4925804

Multumesc mult de tot!


Maine seara cei mai multi romani care se vor uita la televizor dupa ora 20:30, cu exceptia microbistilor (v. meciul Steaua-Dinamo) vor urmari cu siguranta finala emisiunii „Romanii au talent”. Personal recunosc ca am urmarit acest show TV si sunt foarte curioasa pe cine vor vota romanii, cel putin teoretic, ca fiind cel mai talentat roman, desigur, dintre cei inscrisi in acest concurs.

Desi termenul „talent” trimite in DEX la o aptitudine innascuta sau dobandita, eu mizez mai mult pe partea de innascut, si nu de dobandit. Cred ca daca ne-am pune in cap sa facem acrobatii, de pilda, sau eu stiu ce alte chestii de genul, am reusi sa facem acest lucru dupa cateva luni, ani de exercitiu si poate chiar de chin.

In cele ce urmeaza o sa iau fiecare finalist in parte si o sa-mi exprim parerile vis-a-vis de prestatia lor, de talentul sau asa-zisul talent.

Sotii Luca ma lasa total rece. Eu am fost dansatoare de dansuri populare intr-un ansamblu folcloric timp de 10 ani. Recunosc ca nu faceam 400 de piruete in continuu (din cate imi aduc aminte faceam cam 150 maximum), dar cred cu tarie ca as fi putut la acel moment cand inca mai dansam, cu ceva exercitiu, vointa si perseverenta sa fac 400. Asa ca in cazul lor e vorba doar de exercitiu, nu de talent.

Akikai sunt total pe dinafara in acest concurs. Ce naiba, am facut eu ce-i drept doar 1 an de karate, dar cred ca orice grup de arte martiale mai de Doamne ajuta poate face chestii de genul ala.

Cosmin Agache- despre el nu prea stiu ce sa zic decat ca nu ma impresioneaza si ca nici nu ma pricep la beatbox, deci nu prea am cum sa-mi dau cu parerea.

Cristina si Alina – da, au niste voci foarte bune, dar nu mi-au facut pielea gaina si urechea mea muzicala e indurerata pe alocuri, pentru ca mi se pare ca pe unele bucati muzicale tipa, forteaza vocea doar ca sa creeze senzatie.

Medea- sa fim seriosi, e vorba de o fosta gimnasta, deci de muuult exercitiu, antrenament. In plus, ce e asta, gimnastica la bara? Nu e Romania destul de populata cu panarame, gimnastica la bara ca emblema in frunte ne mai trebuie? Chiar n-a gasit alt instrument? Birou, scaun ergonomic, arac de vie, fus, ceva mai romanesc etc.? Sau stati, ca si bara e foarte actuala in Romania de azi (a se vedea punk-burlesca Corina Bud).

Rebeca Neacsu- nu m-a impresionat, desi ador copiii. Mi se pare o voce fortata, o imagine si o atitudine foarte studiata de indrumatorii ei, care or fi ei. In plus, mi s-a parut in semifinala si foarte aroganta copila asta.

Stefan Florescu- cati ca el nu mai sunt in Romania? Nu mi se pare ceva iesit din comun. Un baiat putin mai priceput in ale mingii cred ca poate face trebusoara aia cu mingea cu exercitiu intens.

Valentin Luca- ati innebunit? sunt destui barmani care fac ce face el.

Trupa Ballance – exercitiu, exercitiu, exercitiu, exercitiu etc.

Valentin Dinu- intr-adevar are o voce foarte buna. Cand a cantat „Cat de frumoasa esti” mi s-au umezit ochii putin si am dat apoi pe net repeat de cateva ori. Nu mi-a placut insa povestea creata in jurul lui, cu spalatorul de masini, bla bla, care, ce sa vezi, nu a mai cantat niciodata. Ia uitati-va aici cum canta el intr-un band la un party foarte dezinvolt.

Adrian Tutu- se pricepe la versuri de hip-hop si la recitat aceste versuri. Nu stiu insa daca pot spune ca este intr-adevar vorba de talent la el. Ca si in cazul lui Valentin Dinu, si in cazul lui s-a depistat o poveste fabricata, el avand pe youtube multe melodii inregistrate chiar la o casa de productie

Narcis Iustin Ianau- e cam ciudatel el ca persoana, dar a fost singurul care, cel putin pana acum (sa vedem ce se intampla in finala), m-a impresionat cu adevarat. Nu stiu de ce, dar ma emotioneaza. Si-a cam luat-o in cap si el deja (v. freza, atitudinea lui), dar omul isi schimba prin natura lui atitudinea cand e pupat in partea dorsala si laudat.

Romanii sunt insa un popor al contrastelor, iubitor de kitsch-uri, iar diseara cred ca ne vor surprinde cu siguranta prin alegerea lor! Sau nu?

Viata simulata

Posted: 10/01/2011 in Uncategorized

Traim zilnic paradoxul tehnologiei sau, poate mai bine-zis, paradoxul omului vesnic in cautare de ceva si niciodata fericit cu ce are. Putem vorbi in fel si chip cu alte persoane la distanta (mobil, e-mail, skype, facebook, hi5 etc.), dar, de fapt, suntem tot mai singuri. Cati prieteni si amici aveati inainte sa apara toate astea si cu cati dintre ei nu mai vorbiti acum fata in fata?

E ciudat cum toate modurile acestea de a comunica cu celalalt ne instraineaza tot mai mult pe unii de altii. Stam in fata calculatorului care ne fura tot mai mult din viata sociala de altadata si simulam relatii umane: „-Hei, ce mai faci?/ – Bine, tu?/ – Uite pe aici, mai nimic./- Si eu la fel.” si aici s-a terminat toata conversatia care inainte nu-si mai gasea final. Ajungem sa avem o viata sociala in proportie de peste 50% online, cu facebook si messenger pe primele baricade. Si ne holbam unii la pozele altora, si ne scriem tampenii pe wall-uri si ne dam like-uri ca niste robotei (nici macar comentarii stupide cum puneam pe hi5).

Ma intreb care e urmatoarea capcana a Internetului. Oare ce facebook, cu ce ferme va mai aparea? Unul probabil care sa ne permita doar sa punem niste spatii si niste puncte, fara litere, fara cuvinte.

Lucrul care ne poate salva din aceasta inconstienta sclavie a Internetului ar fi urmatorul: pune mana p telefon si invita-ti fostul coleg de banca, de liceu, de facultate, de serviciu la un suc/bere/cafea afara, in lumea reala. Si acolo vorbiti vrute si nevrute, asta daca mai stiti cum se vorbeste fata in fata, pana nu mai stiti de voi.

Viata e frumoasa doar traita in realitatea asta care ne macina in fiecare zi de griji, tristeti, care ne face inima sa bata ca si cand ar vrea sa iasa din piept, care ne ineaca cu lacrimi de bucurie cand nu ne mai incapem in piele de fericire…


L-am vazut sambata seara, 11 decembrie 2010, pe actorul Claudiu Bleont la emisiunea „Cireasa de pe tort” (Prima TV, joi-duminica, 19:30 – 20:30). Pentru cei care nu urmaresc acest reality-show, va dau in cele ce urmeaza cateva detalii. Este vorba despre un show tv in cadrul caruia sunt invitate 4 vedete sau non-vedete sa gateasca la ele acasa pentru celelalte 3 persoane.
Saptamana aceasta au participat Dana Savuica, Niels Schneker (analist economic), Andrei Gerea (deputat liberal argesean) si… actorul Claudiu Bleont.

Meniul propus de Bleont a fost unul simplu, spre deosebire de felurile pretentioase si simandicoase pregatite de Andrei Gerea si Niels Schneker in serile trecute: o salata italieneasca pe care abia astept sa o prepar si eu (rosii, usturoi, busuioc si branza de capra), pulpe de pui la cuptor cu piure si salata de fructe fara frisca. Mie personal imi suna destul de bine acest meniu simplu, banal, pentru oameni normali, dar gustos.
Claudiu Bleont a marturisit cu o sinceritate si cu o umilinta nemaivazuta ca atat le poate oferi de mancare oaspetilor sai in 2010 dintr-un salariu de actor de teatru. A luat cel mai ieftin vin, de 12 lei (in serile anterioare se oferisera la masa doar vinuri de colectie). M-a uimit faptul ca a fost singurul, din cate am vazut eu, care s-a gandit sa faca mancare si pentru echipa de filmare si a cumparat in loc de 4 pulpe, vreo 10. Cu o seara inainte, Niels Schneker, de pilda, a dat dovada de o zgarcenie si o calculare extraordinara: a luat o capatana de usturoi, 2 morcovi, exact de cat avea nevoie si a facut fix 4 bucati de carne, desi si-ar fi permis sa hraneasca fara probleme un batalion.

Ceea ce m-a socat la aceasta emisiune au fost conditiile modeste, simple in care traieste actorul Claudiu Bleont, stanjeneala cu care acest actor si-a primit musafirii in casa lui modesta, care nu aduce deloc aminte de luxul casei lui Andrei Gerea sau Niels Schneker. Ca sa intelegeti despre ce vorbesc, o sa va descriu putin casa. Un apartament de 2 sau 3 camere, nu stiu exact, intr-un bloc absolut normal, fara renovari spectaculoase, fara o mobila spectaculoasa in bucatarie sau in sufragerie, fara chiar o masca de chiuveta la bucatarie, fara 4 farfurii, tacamuri, cani la fel, fara un gram de sare fina in casa. Singura masa mai mare pe care o avea era cea din bucatarie, mica insa pentru 4 persoane; tava in care a facut pulpele a fost adusa de echipa emisiunii, intrucat el a recunoscut ca nu are si ca in casa lui nu au fost si nu s-a gatit niciodata pentru mai mult de 2 persoane.

Eu personal nu mi-as fi imaginat niciodata (desi stiu ca actorii de teatru in special au salarii foarte mici in tara asta in care valorile, oamenii deosebiti, culti, de exceptie nu sunt apreciati deloc) ca actorul Claudiu Bleont traieste atat de modest. Nu vreau sa-l judec. Nu vreau sa ma gandesc care e cauza acestei situatii in care traieste: banii foarte putini sau spiritul de artist, care nu pune pret pe lucrurile materiale si care se hraneste doar cu firimituri de cultura si arta.

Impresionant oricum. Si mai impresionant sufletul mare pe care il are. A gatit cu asa pasiune, suflet, dragoste pentru cei 3 invitati, cum nimeni altul dintre acestia nu a facut-o. S-a adeverit inca o data ca oamenii modesti ca situatie materiala sunt darnici, generosi, cu suflet de om. Iti dau din toata inima lor din putinul lor. Claudiu Bleont nu a mancat toata seara nimic din ce a gatit el singur. S-a hranit cu multumirea si indestularea prietenilor sai invitati la masa, i-a privit in continuu cu ochii umeziti de emotie, stanjeneala si le-a sarit in intampinare ori de cate ori au cerut ceva oferindu-le ce putea si ce avea si el mai bun.

Cei 2 invitati de sex masculin au reactionat oarecum bine, adica nu l-au pus pe actor intr-o situatie jenanta avand in vedere conditiile modeste in care erau primiti. Despre Dana Savuica credeam insa ca este ceva mai educata si mai finuta. De cum a intrat, vazand acea masuta simpla, a intrebat unde sta ea. Claudiu i-a aratat locul (o improvizatie: un scaun cu 2 perne acoperite de o husa de scaun), iar ea a inceput sa comenteze: „pe ridicatura aia? ha ha ha”. Un alt moment de proasta crestere din partea ei a fost cel in care i-a cerut gazdei sare, iar Claudiu a adus singurul fel de sare pe care el il avea el in casa: sare grunjoasa. Dana Savuica a exclamat deodata: „Nu pot sa cred! Asta-i singura sare pe care o ai in casa? Si ce se presupune ca ar trebui sa fac? S-o macin intre masele?!”. Pentru a o multumi, actorul i-a pisat putina sare intr-o farfurie.

Poate va par derizorii aceste lucruri, insa ele spun multe despre ce fel de om esti.

Seara s-a incheiat cu un monolog-rabufnire al lui Claudiu Bleont despre omul Claudiu Bleont. „Voi sunteti realizatii, eu sunt ratatul!” a afirmat actorul, vizibil jenat in prezenta celor 3 invitati si a echipei de filmare de conditiile in care traieste, de viata pe care o duce, de situatia materiala pe care o are.

Emisiunea s-a terminat cu o fraza de exceptie a actorului, care ar trebui sa ne puna pe toti pe ganduri:
„Si ma gandesc acum unde oare am gresit, de am ajuns aici…”.

La putini ani, Romania!

Posted: 01/12/2010 in Uncategorized

Sunt una dintre persoanele care constientizeaza de ceva timp ca Romania nu se mai poate schimba in bine, orice am face. Romania a ajuns in stadiul unei betive pe care nicio cura de dezintoxicare n-o mai scoate din patima bautului in nestire.

Ziua de 1 Decembrie ma lasa total rece. Sarbatorim cu falsa mandrie ziua unei tari in continua degradare, ziua unei tari complet abandonate de Dumnezeu si de locuitorii ei.

Organizam de 1 Decembrie petreceri cu fasole si carnati (nu-mi amintesc sa fie asta mancarea traditionala a Romaniei) pentru pensionari infometati, pentru cersetori inghetati de frig, pentru tineri someri si ne mandrim cu asta.

In Romania tinerii absolventi de studii universitare sunt ori someri din start, ori sclavi pe un salariu minim pe economie, adica pe un salariu de femeie de serviciu. In Romania efortul intelectual este mai prejos decat munca fizica, prin intermediul careia freci o podea cu un mop. In Romania este apreciata doar experienta, studiile fiind doar niste randuri scrise pentru a umple spatiul in CV. Poti sa fii absolvent de scoala profesionala de ospatari, daca ai experienta intr-un cu totul alt domeniu, esti cel mai bun candidat pentru job-ul din domeniul acela. Teoria care sta la baza oricarei mici profesii, pana la urma, in Romania este egala fix cu mucii dintr-un servetel uscat. Cum sunt motivati tinerii de azi sa faca o facultate serioasa la stat, daca facultatea absolvita nu e deloc decisiva in obtinerea unui job cu un salariu decent? Si ne mai miram de succesul facultatilor particulare, cu taxe mai mici decat cele de la stat, care scot iluzii de specialisti pe o banda rulanta ingrozitoare, ca aceea pe care se scot conservele!

Romania e tara unde hotii, prostii, nesimtitii ajung bogati pentru ca au pupat cui a trebuit partea dorsala, pentru ca au avut acoperire ca sa fure, pentru ca justitia este si ea politizata. E o tara care nu le ofera nimic tinerilor, dar care le cere extrem de multe. E o tara jalnica din cauza oamenilor saraci, retardati si ignoranti care  iau galeti si pelerine pentru a-si vinde sufletul copiilor lor votand niste oameni de cea mai joasa speta a umanitatii.

E o tara in care curvele si moderatorii circari-barfitori de  televiziune ajung generatori de rating grotesc; imaginile cu mortul abia racit creeaza saliva de satisfactie si bale curgand la gura romanului mort de foame, dar avid de mondenitati.

O tara in care goliciunea, ipostazele cu continut explicit sexual apar pe prima pagina si in prime-time. O tara in care organul de control al audiovizualului da amenzi pe criterii politice.

O tara in care mita, pilele, bacsisul fac parte din normele comportamentului de roman, de la care nu trebuie sa te abati pentru ca te faci de ras.

Romania e o tara in care masinile de sute de mii de euro si carutele trase de magari  se intrec pe aceleasi drumuri de Ev Mediu. O tara in care statiunile turistice sunt lasate prada talibanilor de caramizi si fier vechi, dar in care dam milioane de euro pe crearea unei identitati vizuale de brand banal si total neadecvat.

Ma opresc aici cu afirmatiile, deoarece nu vreau sa-mi petrec aceasta zi de concediu intoxicandu-ma cu realitatea veninoasa a tarii in care m-am nascut intamplator si in care inca traiesc din vina mea. Pentru continuare, accesati post-ul acesta.

Romania este o tara din care imi doresc sa plec cat mai curand, cand imi voi crea sansa sau cand va aparea. Stiu ca nicaieri, in nicio tara, nu este raiul pe pamant, dar mai stiu ca in multe tari este mai bine decat aici.


Topul acesta l-am gasit pe net din intamplare pe un site. Mi s-a parut insa ca este un top in stilul celor cu care ne-a obisnuit deja Bendeac si l-am cautat pe blogul lui, gasindu-l aici:

Voi incerca sa completez si eu topul acesta in postul urmator, ca…Slava Cerului, avem cu ce. Pana atunci, cititi topul f. realist al lui Bendeac.

1. Obsesia cu „casa pe pamant”. Toata lumea si-ar da 20 de ani din viata ca sa aiba casa pe pamant. Nu conteaza ca vei sta ORE IN SIR in trafic !!! Nu conteaza nimic! Casa pe pamant sa fie !

 2. Obsesia televizorului. Romanul e devorator de televiziune. S-au facut niste cercetari si cica noi am fi cam cei mai avizi din Europa. Adica ne uitam cel mai mult la televizor. Si asta e geniala, avem cele mai multe televiziuni !!! Mi se pare fascinant ca romanul este „europeanul” cel mai telespectator avand in vedere ca in Romania sunt, cu cateva exceptii, cele mai imbecile si mai de prost-gust productii !

3. Obsesia Coelho. Daca n-ai citit Coelho… n-ai viitor frate! „Pai am citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger, Marin Preda, Nichita Stanescu…” „Te pisi pe ei ! Citeste Coelho !”

4. Obsesia tzatzelor. Aproape toti producatorii TV au urmatoarea obsesie: „Tzatzele aduc rating !” Si stiti ce e misto! Ca de cativa ani incoace s-a dovedit a fi complet fals. Oamenii au la dispozitie internetul pentru femei. Dai un click si gata ! Cine mai asteapta emisiunea cu „Mama Natura” ca sa-i „dea in cap lu’ mutu”. (scuze Adriane dar asa e expresia ! Daca vrei schimbam: „sa’i dea in cap lu’ Chivu”)

 5. Obsesia messenger. Asta e, totusi, un fenomen global. Pai daca a ajuns mama sa-mi dea buzz si sa-mi reproseze ca stau pe invisible…

 6. Obsesia haiduceasca. Dupa o sticla-doua de vin si cel mai prapadit roman devine haiduc la orice nunta. Fura mireasa, cere rascumparari. .. Si dup-aia, haiducia maxima: „Pusca si cureaua lataaaaaa… „. Apoi recunoaste ca e impotent: „Ce barbat AM FOST odataaaaa… ”

7. Obsesia auto. In Romania exista cea mai dinamica piata auto. Punct. Pe strazile noastre exista masini cum n-au vazut nici parizienii, nici londonezii.. . Punct.

8. Obsesia carnii din congelator. Cu toate ca au trecut 20 de ani de cand gasesti sute de feluri de carne si la 4 dimineata, romanul inca isi mai incarca pana la refuz congelatorul. Sa fie acolo… Cine stie…

9. Obsesia celularelor. Pentru roman, telefonul mobil reprezinta un statement. Am vazut vanzatoare in magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu, desi eu poate castig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister. Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane sa aiba un mobil de 20 de milioane ? Si sa dea beep cu el !!!!!!!

10. Obsesia „daca ala nu face, de ce sa fac io?”. Asta de obicei e completata si cu o doza de mandrie: „Ce? Sunt mai prost?!”


De cand n-am mai scris nimic, a trecut ceva timp… Am incercat de mai multe ori sa vorbesc despre un subiect anume care imi macina gandurile, dar de fiecare data inchideam repede fereastra dupa primele 3-4 cuvinte insiruite (care mi se pareau total banale)…

Am vrut sa scriu despre moartea (ca eu nu cred ca a fost sinucidere) Madalinei Manole; voiam o documentare serioasa cu care sa-mi sustin argumentele, dar cum nu am acces decat la informatiile din presa si de pe alte bloguri (care si ele discuta pe marginea materialului din mass-media) am renuntat pentru a nu cadea in penibilo-derizoriul atat de caracteristic poporului nostru.

Am vrut sa scriu despre „frunze”, dar m-am gandit apoi sa nu abordez un subiect si niste personaje care abunda in prostie, pentru ca… stiti voi, prostia se ia…

As vrea sa scriu despre tiganii trimisi din Franta „acasa”, in Romania, cu bani de buzunar, dar nu prea ma tin nervii pentru tema aceasta…si ar fi foarte-foarte urat si politically incorrect ce as avea de spus…

As vrea sa scriu despre locomotivele din anii ’60 cu care calatoresc zilnic mii de romani, dar imi dau seama ca nu as avea nimic de zis, insasi simpla situatie spune totul…

Am vrut sa scriu despre Cazul Maternitatea Giulesti, dar nu-mi ajung cuvintele…

Romania e foarte generoasa cu locuitorii ei; le ofera in fiecare secunda zeci, sute de posibile subiecte pentru un post pe blog, pentru un articol de ziar…

Drama e ca romanii vor muti in curand de atat vorbit in van…


Parca traim un vis urat. In unele tari europene oamenii mor de cald, la noi, in cea mai saraca zona a tarii, oamenii mor din cauza apei. Mor fizic sau psihic. Cred ca e un pas sigur catre nebunie pierderea in cateva minute a tuturor bunurilor pentru care ai asudat ani intregi. Raportul  „minute-ani”, „totul-nimic” imi ingheata gandirea. Cred ca as innebuni sa trec prin asa ceva. De fapt, cred ca nu as putea trece. Dar oamenii de la tara, si moldoveni pe deasupra, rezista; ei sunt atat de invatati cu greutatile, cu saracia, cu dramuirea zilnica a fiecarui leu, incat nu stau acum sa mediteze la cauzalitati ucigase din punct de vedere psihic. „Si totusi” (vorba poetului), cum sa treci atat de brusc si fortat de la a dormi in patul tau pe care il ai de ani intregi la a incerca sa inchizi ochii sub cerul liber? Doar la ivirea acestui gand in mintea mea simt ca innebunesc (de frica).

La Piata Sudului, o zona modesta (ba chiar una dintre cele mai sarace zone ale Bucurestiului, dupa unele „top-uri”) am vazut amplasat un cort pentru colectarea obiectelor de orice fel. E uimitor cum pensionari si alti oameni modesti vin cu sacose, saci si aduc cate ceva pentru persoane pe care nici nu le cunosc. E uimitor numai faptul ca s-au gandit la Celalalt.

In alta lume, cea a bogatilor, Blondy U. arunca ciocolate Poiana copiilor de sinistrati. Cata generozitate pe capul ei! Mai merita comentat „imensul gest”?! Tot in lumea asta a celor nedrepti, Nea’ Jorj ii cearta pe saracii (si la propriu, si la figurat) oameni de ce nu si-au facut asigurare la casa si, mai ales, de ce si-au facut, dle, casa pe terenul ala. Incerc sa ma abtin de la comentarii, intrucat modul de a pune problema si intrebarile puse frizeaza nesimtirea crunta.

Voi aveti cu ce sa va faceti asigurari de casa, de sanatate etc. ? Voi va permiteti sa alegeti terenul pe care sa va construiti 4 pereti? Daca raspunsul e „nu” la ambele intrebari de „bun-simt”,  atunci, rusine sa va fie!

Incercare

Posted: 19/06/2010 in Uncategorized

Mi-am pus melodia mea preferata de scris pe blog (Yiruma – „River Flows in You”- traiasca youtube!) si las cuvintele sa curga prin varful degetelor inundand tastatura incalzita artificial…Imi era atat de dor sa scriu, chiar daca nu stiu despre ce sa scriu…Nu conteaza, trebuia doar sa scriu…Acum a inceput „Kiss The Rain”…Afara se chinuie sa ploua, e geamul deschis, miroase a pamant umezit, a ploaie de vara…cat de frumos e…